Despre advertoriale – Interviu cu un writer of articles (Partea a 3-a)

Partea 1 – Despre advertoriale – Interviu cu un scriitor de articole

Partea 2- Despre advertoriale – Interviu cu un writer of articles

Luă ibricul de pe aragaz, profitînd de momentul meu de tăcere, şi-mi turnă cafea într-o cană uriaşă, albastră.

–  Eu, se destăinue el, nu fac doi bani fără cafea! D-ta!

–  Şi eu, îi cânt în strună. Numai că mă rezum la o singură  ceaşcă pe zi!

– Cana aceasta, mă previne el, pare imensă, fiind foarte groasă în carne, însă conţinutul este echivalent cu o ceaşcă! E o şmecherie care mă ajută să nu fac exces! Beau câte zece pe zi!

– Cam câte articole scrii, nu-i aşa!

– Exact. Nu mai zic că şi fumez într-o prostie! Scriu, paradoxal, ca să beau cafea şi să fumez!  Dracul s-o ia de viaţă!

– Unii, mai grav, beau alcool! încerc să-l consolez, luând o gură de cafea. Alţii mănâncă foarte mult! Fiecare are câte-o păsărică la cap!

– Da, zice, zilele trecute am scris ceva despre magazinele on line care desfac articole din tutun! Am vrut, mi-am propus chiar să fiu critic, dar n-am putut! Clientul a fost încântat!

– Dac-o fi fost şi dânsul fumător, cred şi eu!

– Tocmai că nu era fumător! Mă aşteptam să-mi reproşeze lipsa de obiectivitate,  faptul că pledasem pentru consum,  pro domo, în definitiv, dar n-a făcut-o! M-am uitat şi pe blog. Numai comentarii elogioase!

– Urmăreşti, de obicei, comentariile la articole?

– Doar când am timp. La cât scriu nu mi-ar ajunge 24 de ore!

– Atunci care este imboldul care te împinge să scrii?

-Necesitatea de a supravieţui, cred! E cea mai pregnantă, Dacă exclud spaima în faţa zilei de mâine! adaugă el nesigur, emoţionat. Ştii, uneori, am presentimentul ciudat al morţii!

– Toţi îl avem, îI răspund pe un ton încurajator, dar nu trebuie să-l lăsăm să zburde, să ne domine!  Este foarte bine că se întâmplă „uneori” şi nu tot timpul!

– Mă apucă doar atunci când nu-mi găsesc de muncă sau îmi lipseşte ceva!

– Adică foarte rar, fiindcă nu duci lipsă de asta, după câte am înţeles! Constat, totuşi, că-ţi lipseşte ceva!

– Nu-mi lipseşte nimic, omule!  protestează el, încercând parcă să prevină ce trebuia spus. Am tot ce-mi trebuie!

–  Dar familia, femeia! întreb. Nu ai nici de una, nici de alta!

– N-a mers, din păcate, nici într-o direcţie, nici în alta! Amândouă au nevoie de timp,iar eu sânt permanent în criză de timp!

Partea a 4-a – Advertoriale – Interviu cu un writer of articles

 

Be Sociable, Share!